Jumătate dintre pacienții trecuți de 50 de ani prezintă adenom de prostată. Nu toți dintre ei au însă și simptome. Când ar trebui să se prezinte bărbații la doctor, ce investigații sunt necesare și, mai ales, cum se tratează această boală, aflați de la dr. Gheorghe Niță, medic primar urolog, cu o experiență vastă în chirurgia laparoscopică urologică, care are la activ peste 1.000 de intervenții minim invazive urologice efectuate în Ponderas Academic Hospital.
Cât de frecvent este adenomul de prostată în rândul românilor?
Prostata reprezintă o glandă situată sub vezica urinară de cca 3/3 cm, cu rol în producerea spermei și în ejaculare. Există două afecțiuni importante ale prostatei – adenomul de prostată (sau hipertrofia benignă de prostată – afecțiune benignă, dezvoltată din porțiunea centrală a prostatei) și cancerul de prostată (afecțiune malignă, dezvoltată din porțiunea periferică a prostatei). 50% dintre pacienții peste 50 de ani prezintă adenom de prostată, însă nu toți acești pacienți sunt simptomatici. Apariția afecțiunii este secundară unor modificări hormonale și a unor inflamații prostatice din antecedente.
Când se prezintă bărbații la urolog: în faze incipiente, avansate?
Din păcate, în România, se prezintă în faze avansate. Nu există o informare suficientă în rândul bărbaților privind frecvența foarte mare a acestei afecțiuni. Oricum, în general, bărbații au tendința de a se prezenta mai tardiv la medic, comparativ cu femeile care sunt mult mai atente cu starea lor de sănătate. În mod normal, ar trebui efectuat un consult de rutină după vârsta de 50 de ani și ulterior (dacă nu sunt probleme), la 1–2 ani sau oricând simptomatologia se modifică.
Care sunt simptomele adenomului de prostată?
Adenomul de prostată determină compresia canalului urinar (uretră) și influențează funcționarea vezicii urinare, simptomatologia fiind secundară acestor modificări. Prin urmare, apar: urinări frecvente (mai ales noaptea), diminuarea jetului urinar, micțiuni incomplete, întârziere în inițierea micțiunii, imperiozitate micțională (nevoia stringentă de a merge la toaletă), urinare cu sânge, usturimi micționale – dacă se suprapun complicații, imposibilitate de a urina (retenție urinară).
Care este frecvența normală a urinărilor noaptea?
Este considerată normală o micțiune nocturnă. Pacienții care depășesc două micțiuni nocturne pot avea adenom de prostată. Există și unele medicamente pentru tensiune sau alte afecțiuni care pot determina micțiuni nocturne (ex diabet zaharat).
Din ce cauze se mărește prostata și cum poate fi prevenit acest lucru?
Sunt modificări hormonale (alterarea echilibrului testosteron – estrogen). Inflamația prostatei (prostatita) poate reprezenta o altă cauză frecventă. O viață activă cu sport (exerciții cardio) și consumul regulat de fructe și legume colorate (tomate, ardei), vin roșu, semințe, pot întârzia apariția și dezvoltarea afecțiunii. În general, nu se recomandă consumul de lapte dulce și carne roșie în exces.
Care sunt investigațiile necesare pentru a stabili diagnosticul de adenom de prostată?
Examenul clinic – tușeu rectal, PSA (Antigen specific prostatic) o analiză de sânge utilă pentru diagnosticul diferențial cu cancerul de prostată, ecografie abdominală sau transrectală care permite aprecierea dimensiunilor prostatei, a reziduului postmicțional (cantitatea de urină ce rămâne după micțiune în vezica urinară), a posibilelor complicații (litiaza vezicală, diverticuli vezicali) și a stării aparatului urinar superior, uroflowmetrie care determină în mod obiectiv cât de mult este diminuat jetul urinar.
Care sunt opțiunile terapeutice pentru tratarea adenomului de prostată?
Cazurile necomplicate se tratează medicamentos. Există trei opțiuni terapeutice – fitoterapia (tratament naturist, pe bază de plante), tratament cu alfa blocante (medicamente care relaxează zona prostatei, permițând o micțiune mai facilă și reducând rata de apariție a complicațiilor) și tratament cu inhibitori de 5 alfa reductază (eficient la pacienții cu adenom de prostată voluminos, peste 50 cc, dar cu posibilă afectare a vieții sexuale).
Cazurile complicate (cu retenție urinară, diverticuli vezicali, litiază vezicală, sângerări) sau cele care nu răspund la tratament medical necesită tratament chirurgical.
În ce măsură sunt eficiente aceste tratamente, ce așteptări pot avea pacienții în urma tratamentului?
Tratamentul este eficient atâta timp cât este corect indicat. Trebuie precizat faptul că acest tratament este prescris în funcție de stadiul în care se prezintă pacientul. În general, este acceptat faptul că adenomul de prostată este o boală evolutivă în timp și inițierea unui tratament medical nu exclude, pe termen lung, o eventuală indicație chirurgicală (dacă evoluția este nefavorabilă sub tratament medical).
Ce părere aveți de tratamentele naturiste pentru prostată, existente pe piață?
Cele mai multe din preparate se bazează pe extract de Serenoa Repens (Palmier pitic) care are un efect antiinflamator dovedit asupra prostatei. Acest tratament, lipsit de efecte adverse, este eficient în stadiile precoce (cu simptomatologie minimă) ale afecțiunii sau ca tratament adjuvant, alături de cel cu alfa blocante. Extractul de serenoa repens este cel mai cunoscut și are studii publicate în literatura de specialitate.
Ce trebuie să știe pacienții referitor la medicamentele din plante?
Se indică în stadii incipiente ale afecțiunii. Nu exclud o eventuală evoluție în timp sau o intervenție chirurgicală. Nu sunt recomandate fără un consult urologic prealabil (cel puțin pentru a exclude un eventual cancer de prostată sau un stadiu al afecțiunii cu complicații). Avantajul este că, în general, nu au efecte adverse și pot fi administrate pe termen lung. Pericolul în România este că bărbații își procură aceste suplimente alimentare (nu este nevoie de rețetă și piața este invadată de reclame) fără să se mai prezinte la medic. În acest fel, se întârzie un diagnostic corect!
Când se ajunge la tratamentul chirurgical și care sunt opțiunile pentru un pacient din România?
Tratamentul chirurgical este recomandat în cazurile complicate sau care nu răspund la tratamentul medical. În general, se apelează la intervenții minim invazive (endourologice) efectuate prin canalul urinar (transuretral), care urmăresc îndepărtarea porțiunii centrale (crescute, hipertrofiate) a prostatei. În acest fel, micțiunea redevine facilă și vezica urinară se golește complet, cu ameliorarea semnificativă a simptomatologiei. Îndepărtarea prostatei se poate efectua folosind mai multe surse de energie – plasmă, laser verde, laser holmium, curent de înaltă frecvență. Fiecare dintre acestea au anumite caracteristici care le indică mai mult sau mai puțin, în funcție de fiecare pacient în parte.
În general, s-a renunțat la tratamentul chirurgical clasic ce necesită o perioadă mai mare de internare și are mai multe posibile complicații.
Ce riscă bărbații care nu tratează adenomul de prostată?
Cea mai importantă complicație este retenția urinară – imposibilitatea de a urina. Creșterea progresivă a reziduului postmicțional poate afecta (uneori chiar ireversibil) funcția renală, fără a vorbi de calitatea vieții care devine din ce în ce mai proastă (micțiunile nocturne frecvente afectează profund calitatea somnului și activitatea zilnică).
Cum trebuie să-și modifice stilul de viață pacienții cu adenomul de prostată?
Să facă un consult și tratament de specialitate, sport – activitate cardio (mers, alergat, înot). Să evite consumul de lapte dulce, carne roșie, dar să consume regulat tomate, vin roșu, semințe și să evite sedentarismul.
Interviu de Alexandra Mănăilă, jurnalist specializat în domeniul medical
Credit foto: © Olga Yastremska – 123RF.COM

